Definita cuvantului bour
BÓUR (lat. bubalus) s. m. 1. Specie de bovid sălbatic dispărut, socotit strămoșul vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). Ultimele exemplare au existat pînă în sec. 17 în România, Polonia și N Rusiei. 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentînd un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, răufăcătorii etc.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bour
TÚFTUR, tufturi, s. m. (Reg.) Ciucure. Vezi definitia »
a linge în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva). Vezi definitia »
grangur, granguri s. m. (peior.) 1. v. grande. 2. (intl.) polițist cu o funcție importantă. Vezi definitia »
samúr (samúri), s. m. – 1. Zibelină (Mustela zibellina). – 2. Blană de zibelină. – Mr. samure. Tc. (per.) samur (Roesler 602; Șeineanu, II, 312; Lokotsch 1820; Ronzevalle 101), cf. bg., sb. samur, ngr. σαμούρι, sp. zamarra (REW 7563a). Vezi definitia »
GAÚR s. m. bivol sălbatic din regiunile muntoase ale Indiei și Birmaniei. (< fr. gaur) Vezi definitia »