Definita cuvantului bourdelle
BOURDELLE [burdél], Émile Antoine (1861-1929), sculptor și pictor francez. Concepție arhitectonică de organizare a volumelor și de încorporare a mișcării. Construcție severă, solidă, de o stilizare clasică („Monumentul generalului Alvear”, „Herakles încordîndu-și arcul”, „Portretul lui A. Simu” în Muzeul Național de Artă al României). Basoreliefuri și fresce la teatrul Champs Elysées din Paris.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bourdelle
FESFESÉLE s. f. pl. (Reg.) Zorzoane, podoabe (mărunte). – Din tc. fesfese (lit. vesvese). Vezi definitia »
LICOPODIÁLE s. f. pl. ordin de criptogame: licopodiaceele, selaginela etc. (< fr. lycopodiales) Vezi definitia »
supple968dexonline.ro Vezi definitia »
foále s. n. pl. – 1. Aparat care servește la suflarea aerului. – 2. Burduf. – 3. Pîntece, burtă, stomac. – Mr. foaie, fol’, megl. foale, fol’uri, istr. foie, fol’. Lat. fŏllis (Pușcariu 629; Candrea-Dens., 614; REW 3422; DAR); cf. it., port. folle, prov., v. fr. fol, sp. fuellle. Sing. m., este rar și înv. Cu sensul de „burtă” nu pare necesară ipoteza unei legături cu bg. mešina „burduf” și „burtă” (G. Reichenkron, Z. slaw. Phil., XVII (1940), p. 156; Rohlfs, Differenzierung, 24). Der. foaleș, adj. (burtos); folar, s. n. (pieptar din blană de miel); folar, s. m. (înv., perceptor al dării pe brînza de burduf); folărit, s. n. (dare pe brînză, sec. XVII); folcel, s. n. (înv., burduf mic), der. cu suf. -cel, cf. măricel (după Pușcariu 638; Candrea-Dens., 615; și DAR, din lat. *fŏlicellus); folcuț, s. n. (burduf mic); folte, s. m. (burtos), a cărui der. nu pare clară (după Candrea-Dens., 614 și DAR, format pe baza lui burtea); foltic, adj. (Mold., mîncău); folticos, adj. (burtos; diform, slut), după o ipoteză riscantă a lui Bogrea, Dacor., I, 260, provine din ngr. φορτιϰός „grosolan”; înfoltit, adj. (burtos). – Cf. fuior, înfuleca. Vezi definitia »
regele Vezi definitia »