Definita cuvantului sută
SÚTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mică. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sută
DIFLUÉNȚĂ s.f. 1. Ramificare în două brațe a albiei unui râu la vărsarea în alt râu; locul unde se produce acest fenomen. ◊ Difluență glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu. 2. Fluidificare. [< fr. diffluence]. Vezi definitia »
AMANDÍNĂ s. f. prăjitură din ciocolată cu cremă de migdale. (< fr. amandine) Vezi definitia »
MÂNECÚȚĂ, mânecuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui mânecă (1). 2. (La pl.) Un fel de manșete (detașabile) lungi până la cot, care se poartă peste mâneci, pentru a le proteja. [Var.: (reg.) mânicúță s. f.] – Mânecă + suf. -uță. Vezi definitia »
OMILÉTICĂ s. f. disciplină teologică privind regulile oratoriei clerului. (< fr. homilétique) Vezi definitia »
boroánă (boroáne), s. f. – Grapă, greblă. Mag. borona, sau rut., rus. borona (DAR). Cuvînt regional, mai puțin curent decît sinonimul său grapă. – Der. boroni, vb. (a grebla). Vezi definitia »