șpis (-suri), s. n. – Pată tipografică formată de o literă ridicată din rînd. Germ. Spiess (Candrea). Vezi definitia »

antimís (-se), s. n. – Pînză pusă în altar pentru a așeza pe ea pîinea sfințită și potirul. Sl. antimisŭ, din ngr. ἀντιμίνσιον (lat. antimensium), cf. Murnu 5. Vezi definitia »

șlais² s.n. (reg.) ghețuș pe care se dau copiii iarna. Vezi definitia »

RÁRA ÁVIS loc. s. raritate; om scump la vedere. (< lat. rara avis, pasăre rară) Vezi definitia »

ANONYMUS CARANSEBESIENSIS (sau LOGOSHIENSIS), denumire dată atît autorului necunoscut al uni dicționar român-latin manuscris din jurul anului 1700, cît și dicționarului însuși (primul dicționar biling cu româna ca limbă de bază, scris cu litere latine). S-a emis ipoteza că autorul ar fi Mihail Halici. Vezi definitia »