VIÉLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde folosit de trubadurii din sec. XII-XIII, la care se cânta învârtindu-se dintr-o manivelă. [Pron. vi-e-. / < fr., it. vielle]. Vezi definitia »

paláncă (pălắnci), s. f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s. n. (Trans., țarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s. f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță. Vezi definitia »

EPANÓDĂ s. f. procedeu retoric constând în reluarea unui cuvânt, sau grup de cuvinte la începutul unor unități sintactice; regresiune (6). (< fr. épanode, gr. epanodos) Vezi definitia »

Lipsă de voin ă, de spontaneitate, de ini iativă. Vezi definitia »

SCẤRNĂ s. f. (Pop.) Excremente. – Din sl. skvrŭna. Vezi definitia »