șerbegíu, șerbegíi, s.m. (înv.) 1. persoană care prepara sau vindea șerbet. 2. boiernaș care oferea domnului șerbetul și îngrijea de dulcețuri. Vezi definitia »

TANTÁLIU s.n. v. tantal. Vezi definitia »

CADMIU (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Cd; nr. at. 48; m. at. 112,41, p. t. 321ºC, p. f. 768ºC); metal alb-argintiu. Se găsește în natură sub formă de combinații în minereuri de zinc. Funcționează în combinații în starea de valență 2. Este folosit la obținerea aliajelor cu punct de topire scăzut și rezistente față de agenții de coroziune, ca absorbant de neutroni în reactoarele nucleare etc.; sulfura și oxidul de c. sînt întrebuințate la preparea culorilor fine și a smalțurilor. A fost descoperit de chimistul german Fr. Strohmeyer în 1817. Vezi definitia »

MARTIROLÓGIU s. n. 1. scriere cuprinzând lista martirilor bisericii sau a acelora care au suferit pentru o idee etc.; martirologie. 2. (fig.) lungă enumerație de suferințe îndurate. (< lat. martyrologium, fr. martyrologe) Vezi definitia »

REFÚGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat. 2. loc de scăpare, de adăpost în fața unei primejdii; azil. ◊ (fig.) consolare, mângâiere. ◊ loc izolat, liniștit, în care se retrage cineva. ◊ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor. 4. construcție pe munte, mobilată sumar, destinată să găzduiască pe alpiniști în cursul unei ascensiuni. (< fr. refuge, lat. refugium) Vezi definitia »