bîrc (-curi), s. n. – (Trans.) Dungă, crestătură (mai ales pe bățul cu care se măsoară laptele turnat). – Var. (Mold., Bucov., Basar.), vÎrcă, s. f. (linie, dungă). Rus. birka „semn”. Etimonul a fost semnalat de Bogrea, Dacor., IV, 792, dar numai pentru bîrc. Vîrcă, în mod normal considerat cuvînt separat, este pus în legătură de Scriban cu bg. vŭrva „sfoară”. Vezi definitia »

FILOTÚRC, -Ă adj., s.m. și f. Turcofil. [< filo- + turc]. Vezi definitia »

ștócverc s.n. (reg.) loc unde se încrucișează mai multe filoane de minereu de aur. Vezi definitia »

STÂRC, stârci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește). ◊ Stârc cenușiu = bâtlan. – Din sl. strŭkŭ. Vezi definitia »

surc s.n. (reg.) fusul țevii de la suveică; huludeț. Vezi definitia »