Definita cuvantului alcătuială
ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Înjghebare, alcătuire; (concr.) clădire rudimentară. – Din alcătui1 + suf. -eală.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu alcătuială
conchístă (conchíste), – Cucerire. It. conquista (sec. XIX). La scriitorii din sec. XIX apare cu sensul său etimologic; astăzi, numai cu accepția de „cucerire amoroasă; persoană de la care s-au obținut favoruri”. – Der. concherant, s. m. (cuceritor), din fr. conquérant, astăzi rar; conchistador, s. m., (cuceritor), din sp. prin intermediul fr. Vezi definitia »
BRĂZDĂTÚRĂ, brăzdături, s. f. Brazdă (1). – Din brazdă + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »
batátă (tubercul) s. f., g.-d. art. batátei; pl. batáte Vezi definitia »
MIELÍTĂ1 s. f. inflamație a măduvei osoase sau a măduvei spinării. (< fr. myélite) Vezi definitia »
FECIORÍCĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioară + suf. -ică. Vezi definitia »