APOLOGETÍSM s. n. apologie (1). (< apologet + -ism) Vezi definitia »

LAMARCKÍSM s. n. teorie care explică evoluția filogenetică a organismelor prin influența condițiilor de mediu, a variabilității acestora și a moștenirii caracterelor dobândite. (< fr. lamarckime) Vezi definitia »

INTENȚIONALÍSM s. n. concepție etică formalistă care susține că orice activitate trebuie judecată numai după intențiile urmărite și nu după rezultatul ei. (< germ. Intentionalismus) Vezi definitia »

HISPANÍSM s.n. Cuvânt, expresie luată din limba spaniolă; fel de a vorbi propriu limbii spaniole. [< fr. hispanisme]. Vezi definitia »

CHIMÍSM s. n. Totalitatea reacțiilor chimice ale organismului. ◊ Chimism gastric = analiză a acidității sucului gastric din organism. – Din fr. chimisme. Vezi definitia »