scládă s.f. (înv.) stivă, grămadă de lemne; năcladă. Vezi definitia »

CÓCINĂ, cocini, s. f. Adăpost sau coteț pentru porci. ♦ Cameră, locuință, foarte murdară și neîngrijită. – Din bg., scr. kočina. Vezi definitia »

méliță (mélițe), s. f. – 1. Unealtă de melițat. – 2. Flecar, palavragiu. – Megl. mel’iță. Bg. melica, sb. maljica, din sl. mlĕti, mĕlją, mĕljesi „a măcina” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 192; Byhan 318; Conev 75). – Der. melița, vb. (a mărunți cu melița; a trăncăni); melițător, s. m. (cel care meliță); melițat, s. n. (melițare); melițoi, s. n. (meliță mare); melițuică, s. f. (meliță mică). Vezi definitia »

DRUGĂ, drugi, s. f. Făcăleț (în Crișana). Vezi definitia »

puvuiálă, puvuiéli, s.f. (reg.) flămânzare (la vite). Vezi definitia »