Definita cuvantului alegație
ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză spre întărirea unei afirmații făcute. [Var.: (înv.) alegațiúne s. f.] – Fr. allégation (lat. lit. allegatio, -onis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu alegație
SILABÁȚIE s. f. descompunere a cuvintelor în silabe. (< fr. syllabation) Vezi definitia »
FÁSCIE1 s. f. 1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. fașină. 3. (herald.) figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. (< lat. fascis) Vezi definitia »
CACOGRAFÍE s.f. Ortografiere greșită. [Gen. -iei. / < fr. cacographie, cf. gr. kakos – rău, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
PĂPĂDÍE, păpădii, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se mănâncă uneori ca salată) și cu flori galbene grupate în capitule (Taraxacum officinale). – Din bg. popadija. Vezi definitia »
CELIOTOMÍE s. f. laparotomie. (< fr. coeliotomie) Vezi definitia »