EXPÚNE vb. III. 1. tr. A arăta, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate. ♦ A așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. tr. A supune acțiunii luminii (pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.). [P.i. expún, conj. -nă, ger. -nând. / < lat. exponere, după pune]. Vezi definitia »

READMISIÚNE s.f. v. readmisie. Vezi definitia »

BRETAGNE [bretáñ] 1. Pen. în NV Franței, cuprinsă între Oc. Atlantic și M. Mînecii; c. 24 mii km². Țărm jos fragmentat de golfuri de tip rias. Relief hercinic (Masivul Armorican). Climă umedă oceanică. Străbătută de canalul Brest. Pr. porturi: Brest și Nantes. 2. Prov. istorică în pen. cu același nume. Oraș pr.: Rennes. Grîu, creșterea bovinelor. Pescuit. Turism. Vezi definitia »

IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis. Vezi definitia »

MICȚIÚNE, micțiuni, s. f. Urinare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. miction. Vezi definitia »