Definita cuvantului alegoric
ALEGÓRIC, -Ă, alegorici, -e, adj. Caracteristic alegoriei; exprimat în pilde. ◊ Car alegoric = vehicul amenajat cu o platformă, pe care se reprezintă o scenă simbolică și cu care se defilează în anumite zile de sărbătoare. – Fr. allégorique (lat. lit. allegoricus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu alegoric
SILÁBIC, -Ă adj. referitor la silabe; alcătuit din silabe. (< fr. syllabique) Vezi definitia »
MÍSTIC, -Ă I. adj. 1. stăpânit de misticism. 2. ascuns, neștiut, tainic. II. s. m. f. adept al misticismului. III. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om și divinitate; misticism. (< fr. mystique, gr. mystikos) Vezi definitia »
DUMBRÁVNIC, dumbravnici, s. m. Plantă erbacee cu miros caracteristic, cu frunze late, cu flori purpurii, trandafirii, roz sau albe, folosită și ca plantă medicinală și meliferă (Melittis melissophyllum). – Din sl. donbravĩnŭ. Vezi definitia »
CITOFIZIOLÓGIC, -Ă, citofiziologici, -ce, adj. De citofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. cytophysiologique. Vezi definitia »
MENȘEVÍC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din rus. menșevik. Vezi definitia »