BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție care oprește cursul unui râu spre a ridica nivelul apei în amonte, a crea o rezervă de apă, o cădere de apă pentru hidrocentrale etc.; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută spre a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie)= trageri de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj= tragere calculată spre a acoperi cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, care să devină astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe care au obținut același număr de puncte, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial.4. [Psih.; în sintagma] Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage. Vezi definitia »

GARÁJ s. n. 1. loc de adăpostire (și deservire tehnică) pentru autovehicule. 2. linie de ~ = linie de legătură între un depozit de încărcare-descărcare a vagoanelor și liniile pe care circulă trenurile. (< fr. garage) Vezi definitia »

BULONÁJ s. n. bulonare. (< fr. boulounage) Vezi definitia »

RATÁJ s. n. (fam.) ratare, eșec. (< fr. ratage) Vezi definitia »

APUNTÁJ s.f. Apuntare. [< fr. appontage]. Vezi definitia »