ATEBRÍNĂ s. f. derivat al acridinei, în combaterea malariei și a teniazei. (< fr. atébrine) Vezi definitia »

OLOÍSĂ, oloise, s. f. (Reg.) Numele mai multor specii de plante erbacee cu flori galbene sau albe, cu frunzele ovale și cărnoase, care cresc prin locuri pietroase și nisipoase (Sedum album și acrum, maximum, neglectum). – Et. nec. Vezi definitia »

ICONOTÉCĂ s. f. loc într-un muzeu, într-o bibliotecă unde se păstrează gravuri, fotografii etc. ◊ (inform.) stocarea imaginilor. (< fr. iconothèque) Vezi definitia »

TETRAVALÉNȚĂ s. f. proprietate a elementelor chimice de a fi tetravalente. (după fr. quadrivalence) Vezi definitia »

MANIÉRĂ, maniere, s. f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La sg.) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (așa) (sau de o) manieră... = în (așa) chip..., în (așa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist. ♦ (Peior.) Tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. manière. Vezi definitia »