Definita cuvantului alineat
ALINEÁT, alineate, s. n. Rând într-un text care începe mai la dreapta decât celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu alineat
FARDÁT1, fardaturi, s. n. Faptul de a (se) farda. – V. farda. Vezi definitia »
ACOMODÁT, -Ă, acomodați, -te, adj. Deprins, obișnuit, familiarizat, adaptat. – V. acomoda. Vezi definitia »
cumnát (cumnáți), s. m. – Fratele unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. – Mr., megl. cumnat, istr. cumnǫt. Lat. cognatus (Diez, I, 132; Pușcariu 422; Candrea-Dens., 438; REW 3755; DAR); cf. alb. kunat (Meyer 214), it. cognato (v. sard. cumnadu), prov. cunhat, cat. cunyat, sp. cuñado, port. cunhado. – Der. cumnată, s. f. (sora unuia dintre soți în raport cu celălalt soț); (în)cumnăți, vb. (a deveni cumnați); cumnăție, s. f. (gradul de rudenie între cumnați); cumnățesc, adj. (de cumnați); cumnățește, adv. (precum cumnații). Din rom. provin bg. kumnatul (Capidan, Raporturile, 231), rut. kumnat (Miklosich, Etym. Wb., 147; Candrea, Elemente, 407; Berneker 644). Vezi definitia »
ÎNCONDEIÁT1 s. n. Faptul de a încondeia. – V. încondeia. Vezi definitia »
FALIÁT, -Ă adj. (Despre relief) Dislocat de falii, care formează o falie. [Cf. fr. faillé]. Vezi definitia »