KALOKAGATHÍA s.f. (Liv.) Caracterul și conduita unui om de o probitate scrupuloasă. ♦ (În filozofia greacă) Termen desemnând idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic. [< gr. kalokagathia]. Vezi definitia »

ARCÁDIA s.f. Curent literar italian și european ale cărui principii au fost elaborate de membrii academiei „Arcadia” (întemeiată la 1690) și care orientau poezia către arta bucolică, simplă și clară a elegiei grecești și latine. [Pron. -di-a. / < it. arcadia, cf. Arcadia – provincie din Grecia antică, patria mitică a artei bucolice]. Vezi definitia »

ABHAZIA, rep. autonomă în Gruzia, între țărmul Mării Negre și V M-ților Caucaz, creată la 4 martie 1921; 8,6 mii km²; 535 mii loc. (1987). Cap: Suhumi. Expl. cărbunelui, ind. mat. de constr. prelucr. lemnului și a peștelui. Citrice, tutun, ceai. Mătase. Vezi definitia »

IPOSTAZIÁ vb. 1. tr. (fil.) a transforma pe plan mintal o realitate, o însușire sau o noțiune într-o realitate de sine stătătoare. II. refl. (despre un scriitor) a se substitui personajelor sale. (< germ. hypostasieren) Vezi definitia »

TUMEFIÁ, pers. 3 tumefiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi) A-și mări volumul datorită unei tumefacții; a se umfla. [Pr.: -fi-a] – Din fr. tuméfier. Vezi definitia »