Definita cuvantului creițar
CREIȚÁR, creițari, s. m. Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat in sudul Germaniei, în Austro-Ungaria, în Transilvania si în Bucovina până la sfârșitul sec. XIX, valorând a suta parte dintr-un fiorin; p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată). [Var.: crăițár, crițár s. m.] – Din magh. krajczár.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu creițar
jugár, -ă, adj. (reg.) de jug, care poate fi pus la jug. Vezi definitia »
CĂRVUNÁR, cărvunari, s. m. (La pl.) Nume dat, prin asociație cu carbonarii italieni, elementelor progresiste care au inițiat, la începutul sec. XIX, în Țara Românească și în Moldova, o mișcare reformatoare, reprezentând interesele boierilor liberali și ale negustorilor; (și la sg.) membru al acestei mișcări. – Cf. it. carbonaro. Vezi definitia »
VEXILÁR s. m. (ant.) 1. purtător al unui vexil1 (1). 2. soldat roman care făcea parte dintr-o unitate cu vexil propriu. (< lat. vexillarius, fr. vexillaire) Vezi definitia »
CIRCULÁR, -Ă adj. 1. În formă de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur împrejur. 2. (și s.f.) (Ordin, dispoziție) care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. // s.n. 1. Ferăstrău în formă de disc, care taie prin învârtire în jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acoperă peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis]. Vezi definitia »
VEZICULÁR, -Ă adj. În formă de veziculă. ♦ Care constituie o veziculă, care prezintă vezicule; veziculos. [Cf. fr. vésiculaire]. Vezi definitia »