SUPRAARBÍTRU, supraarbitri, s. m. Superarbitru. [Pr.: -pra-ar-] – Supra- + arbitru (după fr. surarbitre). Vezi definitia »

-LÁTRU Element secund de compunere savantă cu semnificația „care se închină”. [< it. -latro, fr. -latre < gr. latreuein – a servi]. Vezi definitia »

GONIOMETRU s. n. Instrument pentru mĂ?surarea unghiurilor, folosit în geodezie, topografie etc. -Din fr. GoniomĂ?tre Vezi definitia »

GRANULOMÉTRU s. n. instrument în granulometrie. (< fr. granulomètre) Vezi definitia »

înăúntru adv. – În interior. – Var. (î)nuntru, (î)nontru, (în)l(ă)untru. Mr. năuntru, megl. an(a)untru, istr. (ă)nuntru. Origine obscură. Pare a se baza pe întru, pronunțat untru, pentru a cărui var. cf. umbla și îmbla, înfla și umfla, umple și înple; der. se explică fie prin comp. cu în-, fie, ca în cazul lui înalt, prin fonetică sintactică (în untru › în nuntru). Prezența lui ă este mai puțin clară; se poate datorata unei pronunțări în nuntru, cu aceeași rupere a vocalei ca în prooroc, greer, etc. sau comp. abintro, cf. abintro › abruz. davendrę, sard. aintru. Cuvîntul rom. coincide în parte cu sl. vŭnǫtrĭ, unǫtrĭ „înăuntru”; însă explicația pe baza sl. (Cihac, II, 147; Scriban) nu pare posibilă. După Tiktin și DAR, din lat. in illac intro; după Candrea, de la in ad intro. Cf. Moser 433. Lăuntru pare să fi rezultat în urma unei disimilări de la în năuntru; și de aici der. foarte recent, lăuntric, adj. (interior). – Der. dinăuntru, adv. (în interior), cf. dinafară, dinapoi. Vezi definitia »