Definita cuvantului altoi
ALTÓI1, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. 2. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – (1) Postverbal al lui altoi, (2) magh. oltvány.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu altoi
joí, joiésc, vb. IV (reg.) 1. A intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulțumi (pe cineva), a-i îndeplini dorințele. 2. A se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura. 3. A birui, a ieși la capăt. 4. A suporta, a răbda, a îndura. Vezi definitia »
zăvói (-oáie), s. n. – Pădurice la cotitura unui rîu. – Megl. zăvoi. Sl. zavoj „învîrtire” (Tiktin; Conev 40); pentru semantism, cf. crivină. Vezi definitia »
BIBILÓI, bibiloi, s. m. Masculul bibilicii. ♦ Fig. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat persoanelor iubite. – Din bibil[ică] + suf. -oi. Vezi definitia »
pitói, pitoáie, s.n. reg. 1. pită mare, pitan. 2. rodul-pământului. 3. asfalt. Vezi definitia »
PIETRÓI, pietroaie, s. n. Augmentativ al lui piatră; bolovan. – Piatră + suf. -oi. Vezi definitia »