APODIÓXIS s.n. (Lit.) Figură retorică constând în respingerea unui argument ca fiind absurd. [Pron. -di-o-. / < fr., gr. apodioxis]. Vezi definitia »

EX-LÍBRIS s.n. Vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză, pe care acesta o aplică pe cărțile sale. [Cf. fr., it., lat. ex-libris – din cărțile lui...]. Vezi definitia »

NOÉSIS s.f.^{1) vezi nota} (La Platon) Cunoașterea rațională a ceea ce este general și etern; (la Aristotel) gândirea intuitivă. ♦ (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Actul de a gândi, actul gândirii; termen care desemnează forma judecății, caracterul formal al enunțului. [Pron. no-e-, var. noeză s.f. / cf. it., gr. noesis – percepție, fr. noèse]. Vezi definitia »

abís s. n. 1. prăpastie, genune. ♦ parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant. 2. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari. (< fr. abysse, lat. abyssos) Vezi definitia »

ANNAPOLIS [ənæpəlis], oraș în E S.U.A., centru ad-tiv al statului Maryland; 67,9 mii loc. (1980, cu suburbiile). Mase plastice. Academie navală. Vezi definitia »