Definita cuvantului brăescu
BRĂESCU, Smaranda (1899-1960, n. Hănțești, jud. Galați), pilot și parașutist român. Pionieră a aviației sportive românești. Prima femeie din România care a obținut brevet internațional de parașutism (Berlin, 1928) și brevet de pilot de aviație (Cleveland, S.U.A., 1933). Campioană mondială la parașutism cu record mondial feminin (6.000 m înălțime, 1931) și record mondial absolut (7.233 m înălțime, 1932).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brăescu
a avea învoire de la maiorul Gărdescu expr. (mil.) a fugi din cazarmă sărind peste gard. Vezi definitia »
BUHĂESCU, cascadă în masivul Rodna (Carpații Orientali), pe rîul cu același nume la ieșirea sa din circul glaciar omonim. Are o diferență de nivel de 110 m (1.800-1.690 m alt.). Vezi definitia »
BOERESCU, Vasile (1830-1883, n. București), jurist și om politic român. Prof. univ. la București. Luptător pentru unirea Principatelor, a propus în Adunarea Electivă alegerea lui Al. I. Cuza ca domn și în Țara Românească; ministru de Externe (1873-1875; 1879-1881) și de Justiție (mai-iul. 1860, 1860-1861, 1868-1870). Vezi definitia »
șprițescu s. invar. v. șpriț. Vezi definitia »
topescu s. invar., interj. v. topeală. Vezi definitia »