INCÉNDIU, incendii, s. n. Foc mare care cuprinde (și distruge parțial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol. – Din lat. incendium. Cf. it. incendio, fr. incendie. Vezi definitia »

JÉRIU s. n. 1. comisie de specialiști însărcinată cu clasificarea și promovarea unor candidați sau a unor participanți la un concurs, la o competiție sportivă. 2. totalitatea celor care compun o instanță de judecată. (< fr. jury) Vezi definitia »

PAVAGÍU, pavagii, s. m. (Rar) Pavator. – Pava + suf. -giu. Vezi definitia »

MAGISTÉRIU s.n. 1. Stagiu de trei ani după obținerea licenței în teologie, echivalent cu doctoratul. 2. Formă de învățământ superior din Italia care conferă un titlu universitar în litere și pedagogie, valabil pentru învățământul mediu. [Pron. -riu. / < lat. magisterium, cf. fr. magistère, it. magistero]. Vezi definitia »

HÓLMIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -miu. / cf. fr. holmium, germ. Holmium]. Vezi definitia »