măsúră (măsúri), s. f. – 1. Determinare. – 2. Tact, cadență. – 3. Cumpătare, prudență. – 4. Prevedere, pregătire. – Mr. misură, megl. misur. Lat. mensura (Pușcariu 1047; Candrea-Dens., 1068; REW 5502), cf. it. misura, fr. mesure, sp. mesura. Mr. are și dubletul misură, din it. – Der. măsura, vb. (a determina; a merge; a calcula, a examina; a se lua la bătaie; refl., a se modera, a se înfrîna; a se compara, a intra în concurență), cf. mr. misur, misurare (după Candrea-Dens., Tiktin și REW 5503, direct din lat. mensurare); măsurătoare, s. f. (măsură); măsurător, s. m. (cel care măsoară ceva); măsurătură, s. f. (măsurare); măsuriș, s. n. (Trans., măsurarea laptelui la stînă). Vezi definitia »

PROEMINÉNȚĂ s. f. faptul de a fi proeminent. ◊ ieșitură (în relief), ridicătură. (< fr. proéminence) Vezi definitia »

TANTIÉMĂ s.f. 1. Indemnizație specială care se dă unor funcționari superiori și membrilor consiliilor de administrație ale societăților comerciale; (p. ext.) remunerație (calculată procentual) acordată mijlocitorilor de afaceri. 2. Onorariu cuvenit în trecut unui autor dramatic, reprezentând o parte procentuală din încasările unui teatru la reprezentațiile piesei sale. [Pron. -ti-e-. / < fr. tantième, cf. tant – atât]. Vezi definitia »

PUPÍLĂ s.f. Deschizătură rotundă situată la mijlocul irisului, care permite pătrunderea luminii în ochi. [Cf. fr. pupille, lat. pupilla]. Vezi definitia »

ABSTINÉNȚĂ s.f. Faptul de a-și impune anumite restricții; abținere de la anumite excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinence, lat. abstinentia]. Vezi definitia »