Definita cuvantului brănuire
BRĂNUÍRE (‹ germ.) s. f. Operație de impregnare cu grăsimi topite a pieilor tăbăcite pentru a le face mai elastice, mai rezistente și hidrofobe, în vederea utilizării lor în scopuri tehnice.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brănuire
MIJÍRE, mijiri, s. f. Acțiunea de a miji și rezultatul ei; apariție, ivire, mijeală; licărire. – V. miji. Vezi definitia »
BOUTIÈRE [butiér], Jean (1898-1967), filolog francez. Specialist în filologia romanică. Autorul unei cunoscute monografii consacrate lui Ion Creangă. Vezi definitia »
ABJUDECÁRE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca. Vezi definitia »
PROFERÁRE, proferări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a profera și rezultatul ei. – V. profera. Vezi definitia »
ABȚIGUÍRE, abțiguiri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) abțigui. – V. abțigui. Vezi definitia »