TRICOLÓR, -Ă, tricolori, -e, adj., subst. 1. Adj. Care are trei culori, în trei culori; tricromatic. 2. S. n. Drapel cu trei culori; spec. drapelul românesc. 3. S. m. (La pl.) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport. [Pl. și: (n.) tricoloruri.] – Din fr. tricolore, lat. tricolor, -oris. Vezi definitia »

DEMARÓR, demaroare, s. n. Mecanism, motor sau instalație cu ajutorul cărora se pornesc motoarele cu ardere internă. – Din fr. démarreur. Vezi definitia »

CUANTÓR s.m. Determinativ logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie. [Pron. cuan- / et. incertă]. Vezi definitia »

RĂPĂITÓR, -OÁRE, răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tor. Vezi definitia »

NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Ne- + înțelegător. Vezi definitia »