sălbățícă adj. f. (reg.) 1. (despre plante) care a crescut de la sine necultivată; care nu este altoită. 2. (despre animale și păsări) care trăiește în natură nedomesticită, neîmblânzită, sperioasă, temătoare, sfioasă. Vezi definitia »

síhlă, síhle, s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (în forma: silhă) trunchi de copac. 4. (în forma: silhă) nume de plantă; coada-calului. Vezi definitia »

ZĂMNÁTĂ, zămnáte, s. f. (Var.) Zăgneată. Vezi definitia »

BIOFÍZICĂ s. f. Știință care se ocupă cu aplicările fizicii în biologie. [Pr.: bi-o-] – Din bio- + fizică. Vezi definitia »

PASIFLÓRĂ s. f. plantă din America tropicală și din Asia, cu tulpina ramificată și cu flori albăstrii sau albe-roz. (< fr. passiflore, lat., it. passiflora) Vezi definitia »