zămorî (-rắsc, -ít), vb. – 1. A extenua, a slei de foame. – 2. (Refl.) A-și astîmpăra foamea. – Var. zămărî. Sl. zamoriti (Cihac, II, 227), rut. zamoryty. În Mold. Vezi definitia »

ninirizî, ninirizắsc, vb. IV (reg.) 1. a alinta, a dezmierda, a mângâia, a răsfăța. 2. a aranja, a netezi (hainele). Vezi definitia »

închiondorî vb. IV refl. (reg.) V. închiondorá. Vezi definitia »

TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva, a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. 3. (Înv.) A cădea de oboseală. Ticălosul măgar... au început supt sarcină a tăbărî. (ȚICHINDEAL). – Din tabără. Vezi definitia »

URÎ, urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere). Vezi definitia »