CUPLÁJ, cuplaje, s. n. 1. Faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil. 2. Organ de mașină care face legătura între doi arbori coaxiali pentru a transmite rotația și puterea de la arborele conducător la arborele condus. 3. Manifestație sportivă alcătuită din două sau mai multe meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren. – Din fr. couplage. Vezi definitia »

AFINÁJ s. n. afinare. (< fr. affinage) Vezi definitia »

ARIMÁJ, arimaje, s. n. Arimare. – Din fr. arrimage. Vezi definitia »

FLUÁJ s. n. 1. (tehn.) deformație lentă a unui material supus unor solicitări continue. 2. deformare a gheții sub influența presiunii exercitate de propria greutate. (< fr. fluage) Vezi definitia »

DRAGÁJ s. n. dragare. (< fr. dragage) Vezi definitia »