NEGRITÚRĂ s. f. (Rar) Înnegrire; (concr.) substanță care se folosește la vopsit în negru. – Negru + suf. -itură. Vezi definitia »

TENDÍNȚĂ s. f. 1. dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 4. (p. ext.) orientare, direcție. (< fr. tendance) Vezi definitia »

SCOLÁSTICĂ s.f. Învățământul și filozofia predate în țările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creștine, caracterizându-se prin raționamente abstracte și prin artificii logice sterile. ♦ (P. ext.) Orice speculație sterilă, ruptă de viață. [Gen. -cii. / cf. lat.t. scolastica, fr. scolastique < gr. schole – școală]. Vezi definitia »

coácă (cóci), s. f. – 1. Manivelă. – 2. Cobiliță. Sb. kvaka „cîrlig” (DAR). Cuvînt rar, în Banat și Olt. – Der. cocaie, s. f. (cîrlig, cange; cobiliță; băț, par) cu suf. -aie (după DAR, din mag. kakó; după Scriban, din bg., sb. kuka). Vezi definitia »

TURNÁNTĂ s.f. 1. Mișcare circulară, înconjur, rotire. ♦ Loc unde cotește un drum, o pistă sportivă; cotitură. 2. Mică bibliotecă care se învârtește în jurul unui ax central. // adj. Scenă turnantă = scenă rotativă care permite schimbarea rapidă a decorului; ușă turnantă = ușă formată din mai multe aripi, care se rotesc în jurul unui ax vertical central. [< fr. tournante]. Vezi definitia »