Definita cuvantului brecie
BRÉCIE (‹ it. breccia „pietriș, prundiș”) s. f. Rocă sedimentară detritică consolidată, în compoziția căreia intră fragmente colțuroase de roci preexistente, de dimensiuni și compoziție mineralogică diferite. Poate fi: b. vulcanică (roci magmatice cimentate prin lava eruptivă); b. piroclastică (produse colțuroase ale exploziei exogenă); b. tectonică (formată din fragmente provenite din rocile aflate în zonele de fractură ale scoarței Pămîntului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentară (la bazele pantelor din grohotișul depus).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brecie
TOPOCLIMATOLOGÍE s.f. Ramură a climatologiei care studiază elementele meteorologice din imediata apropiere a solului. [Cf. gr. topos – loc, klima – climă, logos – știință]. Vezi definitia »
PROLONGÁȚIE s. f. 1. alungire. 2. (muz.) poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. (< fr. prolongation, lat. prolongatio) Vezi definitia »
HIDRONIMÍE s.f. Studiul denumirilor de ape. ♦ Numele de ape dintr-o anumită regiune. [< fr. hydronymie]. Vezi definitia »
ALCOOLOMANÍE s. f. dependență față de băuturile alcoolice. (< fr. alcoolomanie) Vezi definitia »
TRÉSTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă; a) plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 m înălțime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui și cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se întrebuințează la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și puternică, cu frunze lungi și înguste, cu inflorescența un panicul, cultivată în țările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ. Vezi definitia »