CÓDA¹ s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda) Vezi definitia »

ÎNCORDÁ, încordez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) contracta mușchii corpului, p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ Fig. A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a întări. 2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele viței de vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri. – În + coardă. Vezi definitia »

metoda de observare partiala bazata pe un esantion fix, stabil, format dintr-un numar de persoane de la care se obtin date prin chestionare la diferite momente de timp Vezi definitia »

FULARDÁ vb. I. tr. (Text.) A îmbiba țesăturile cu soluții sau cu dispersii de colorant și mase de apret. [< fr. foularder]. Vezi definitia »

a da cu cioarda expr. (intl.) a fura; a jefui. Vezi definitia »