ÎNTRERÚPERE s. f. acțiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare. ♦ fără ~ = neîntrerupt, continuu. ◊ intervenție care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. ◊ (inform.) oprire temporară sau definitivă a unui program. (< întrerupe) Vezi definitia »

REORCHESTRÁRE s.f. Acțiunea de a reorchestra și rezultatul ei. [< reorchestra]. Vezi definitia »

PARANGONÁRE s.f. Parangonaj. [Pl. -nări. / cf. parangonaj]. Vezi definitia »

AUTOIZOLÁRE s.f. Faptul de a se autoizola. [< autoizola]. Vezi definitia »

AMBUTISÁRE s. f. Acțiunea de a ambutisa. – V. ambutisa. Vezi definitia »