TURN² s. n. formă de relief proeminentă, izolată, cu aspect prismatic, din calcare, conglomerate și alte roci. (< germ. Turm, fr. tour) Vezi definitia »

TURN¹ s. n. 1. construcție de zidărie, de beton etc., de înălțime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ ~ -lanternă = turn susținut de patru arce mari și străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalță deasupra careului transeptului; (tehn.) ~ de extracție = construcție deasupra gurii unui puț de mină în care se află dispozitivele de ghidare a cablurilor cu care se realizează manevra de transport din puț; ~ de control = construcție foarte înaltă, din care se dirijează zborurile de pe un aerodrom; ~ de fildeș = expresie indicând izolarea unui scriitor, artist de realitățile înconjurătoare. 2. tură². (< germ. Turm) Vezi definitia »

AUTOTÚRN s.n. (Tehn.) Automobil echipat cu o platformă care se poate înălța, folosit la lucrările în legătură cu firele electrice aeriene. [Pron. a-u-, pl. -nuri. / < auto²- + turn, cf. germ. Autturmwagen]. Vezi definitia »

LEGHÓRN s. n. rasă de găini foarte bune producătoare de ouă. (< engl. leghorn) Vezi definitia »

horn (hórnuri), s. n. – 1. Parte a coșului de fum. – 2. Parte superioară la soba făcută din cărămizi. – 3. (Trans.) Horn. – Var. hoarnă. Germ. Horn, prin intermediul rut. horn (DAR), cf. pol. horno, rut. gorn (Tiktin). – Der. hornoi (var. horloi, (h)urloi), s. n. (coș, horn; țeavă, conductă); hornar, s. m. (coșar). Vezi definitia »