ASCARÍDĂ, ascaride, s. f. (La pl.) Familie de viermi paraziți care trăiesc în corpul omului și al unor animale; (și la sg.) vierme din această familie (Ascaris lumbricoides); limbric. – Fr. ascaride (lat. lit. ascarida). Vezi definitia »

LÓJĂ, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori, așezat, alături de altele, în jurul incintei unei săli de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spațiul dintre scenă și primul rând de scaune (într-o sală de spectacol), amenajat sub nivelul scenei și al sălii, în care stă orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri, comunicând cu exteriorul, destinat unor servicii de îndrumare a publicului sau de pază. 3. (În sintagma) Lojă masonică = asociație de francmasoni. II. 1. Cavitate în floarea unei plante, în care se găsesc ovulele sau polenul; cavitate în fructul unei flori, în care se găsesc semințele. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale staminei, care conțin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de altă formație anatomică. [Pl.și: loje] – Din fr. loge. Vezi definitia »

RĂSCROITÚRĂ, răscroituri, s. f. Răscroială. [Pr.: -cro-i-] – Răscroi + suf. -tură. Vezi definitia »

UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care îl au ochii înlăcrimați; p. ext. strălucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eală. Vezi definitia »

ANTROPOGENÉZĂ s.f. Parte a antropologiei care studiază evoluția și dezvoltarea omului; procesul apariției și dezvoltării omului, speciei umane; antropogenie. [Cf. fr. anthropogenèse, germ. Anthropogenese < gr. anthropos – om, genesis – origine]. Vezi definitia »