moțăílă s.m. (reg.) om greoi, care mereu moțăie, lent, adormit. Vezi definitia »

PẮCURĂ s. f. Lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea țițeiului, care se folosește drept combustibil și ca materie primă la fabricarea motorinei grele, a uleiurilor minerale, a asfaltului și a altor produse; țiței brut. – Lat. picula. Vezi definitia »

TECȘÍLĂ, tecșile, s. f. (Reg.) Tașcă. – Cf. tașcă. Vezi definitia »

BÁNIȚĂ, banițe, s. f. Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă (1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica. Vezi definitia »

PORTJARTIÉRĂ s.f. v. portjartier. Vezi definitia »