DISPENSAR, dispensare, s. n. Unitate medico-sanitară care asigură asistența populației dintr-o anumită zonă teritorială, de obicei fără spitalizare. – Din fr. dispensaire. Vezi definitia »

AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj. Care are gestiune sau administrare proprie. [Pr.: -ti-o-] – Din auto¹- + gestionar. Vezi definitia »

ȘTEZÁR, ștezari, s. m. (Reg.) Persoană care supraveghează funcționarea unei șteze. ♦ Meșteșugar care construiește steze. – Ștează + suf. -ar. Vezi definitia »

ANTICÁR², anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius. Vezi definitia »

amnár (amnáre), s. n. – 1. Bucată de oțel cu care se lovește cremenea spre a scoate scîntei; uneori folosește și pentru a ascuți. – 2. Dispozitiv cu care se urcă sau se coboară fierul lat al plugului. – 3. Mîner de lemn cu care se învîrte sulul la războiul de țesut. – 4. Stîlpi de lemn puși la colțurile construcțiilor țărănești spre a sprijini acoperișul. – Mr. mănar, megl. mănar, amnar. Lat. mănuārius (după Pușcariu 82; REW 5332; DAR), cf. mîner. Mai puțin probabilă este der. de la *ignarium (Philippide, Principii, 46; Körting 4706), dacă luăm în considerație rezultatele dialectale. Densusianu, Rom., XXXIII, 274, și GS, II, 317, se gîndește la posibilitatea unei der. interne, pe baza lui mînă. Vezi definitia »