PRONÁȚIE s.f. 1. Mișcare de rotație a antebrațului și a mâinii, astfel încât degetul mare se apropie de corp. 2. Poziție aplecată. [Gen. -iei. / < fr. pronation, cf. lat. pronatio < pronare – a se închina la zeii pământului]. Vezi definitia »

OCULÁȚIE, oculații, s. f. Sistem de altoire printr-un singur mugur, scos cu o porțiune de lemn și de coajă, care se introduce sub scoarța portaltoiului. – Din germ. Okulation. Vezi definitia »

HEPARINURÍE, heparinurii, s. f. (Med.) Prezența heparinei în urină; cantitate de heparină prezentă în urină. – Din fr. héparinurie. Vezi definitia »

CECIDÍE s. f. Excrescență pe diferite organe ale plantelor, provocată de unii paraziți (bacterii, ciuperci sau insecte); gală². – Din fr. cécidie. Vezi definitia »

FREATOBIOLOGÍE s. f. știință care studiază organismele din apele freatice. (< fr. phréatobiologie) Vezi definitia »