Moț, român locuitor al zonei Țara Moților din Munții Apuseni. Denumirea de „topi” sub care mai sunt cunoscuți moții provine din limba germană: „Die Zopfen”. plural: topi Vezi definitia »

guíț interj. – Imită strigătul porcului. Creație expresivă, cf. coviț. – Der. guița, vb. (despre porci, a scoate strigăte), cf. bg. gucam (după Conev 57, din bg. kviči); guițătură, s. f. (guițat). După cum g(r)unguni, gurlui, gunguri înseamnă totodată „a guița” și „a gînguri”, această rădăcină expresivă trebuie să reunească ambele sensuri, cf. guț, s. m. (porumbel). Vezi definitia »

plămădéț, plămădéți, s.m. (reg.) 1. aluat. 2. copaie în care se frământă aluatul. 3. (fig.; înv.) persoană care deformează realitatea, care scornește, exagerează. Vezi definitia »

cimț, cimțuri, s.n. (înv.) mijlocul trupului omenesc; spate, șale. Vezi definitia »

ȘPIȚ s.n. 1. (Poligr.) Linie simplă sau înflorată, ornament etc. așezat la sfârșitul unui articol, al unui capitol etc. 2. Unealtă formată dintr-o bară de oțel ascuțită, care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (Fam.) Vârf ascuțit al unui obiect. 4. Țigaret scurt. [Pl. -țuri. / < germ. Spitze]. Vezi definitia »