bărdácă (-ce), s. f. – 1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc. Vezi definitia »

IENUPÁRIȚĂ [sau ienupăríță? – CM] s.f. Pasăre din neamul vrabiei care mănâncă boabe de ienupăr Vezi definitia »

ÎNOTĂTÚRĂ, înotături, s. f. (Pop.) Înotare. – Din înota + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

ENDOENZÍMĂ s. f. enzimă care își exercită activitatea chiar în celulele în care a fost produsă. (< fr. endoenzyme) Vezi definitia »

BRÉMZĂ, bremze, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Din germ. Bremse. Vezi definitia »