Definita cuvantului breuil
BREUIL [bröi], Henri (1877-1961), arheolog francez. Specialist în epoca paleolitică, îndeosebi în studiul manifestărilor artistice ale omului paleolitic („Picturile rupestre din Peninsula iberică”, „Africa preistorică”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu breuil
GRACÍL, -Ă adj. delicat, subțire, fragil, plăpând, firav. (< fr., it. gracile) Vezi definitia »
PISTÍL1, pistiluri, s. n. 1. Organ femel de reproducere a plantelor fanerogame, format din ovar, stil și stigmat. 2. Piesă de sticlă, de porțelan etc. cu care se sfărâmă, se pulverizează, se amestecă sau se freacă în mojar substanțe chimice sau farmaceutice; pisălog. [Pl. și: pistile] – Din fr. pistil. Vezi definitia »
TECTÍL, tectiluri, s. n. (Auto) Gudron negru folosit pentru antifonarea și protecția anticorozivă a caroseriilor. Vezi definitia »
PULSATÍL, -Ă, pulsatili, -e, adj. Care aparține pulsului, privitor la puls. ◊ Durere pulsatilă = durere care se accentuează la intervale regulate, provocând zvâcnituri. – Din fr. pulsatile, lat. pulsatilis. Vezi definitia »
REMORCÁBIL, -Ă, remorcabili, -e, adj. Care poate fi remorcat. – Remorca + suf. -bil. Vezi definitia »