AMFITEÁTRU s.n. 1. (Ant.) Vastă incintă circulară, având o arenă în mijloc, înconjurată de trepte și tribune unde ședeau spectatorii în timpul jocurilor publice. 2. Sală (de curs sau de spectacole) cu locurile așezate în plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare. [Pron. -fi-te-a-. / cf. fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron]. Vezi definitia »

FONIÁTRU, -Ă, foniatri, -e, s. m. și f. Specialist în foniatrie. [Pr.: -ni-a-]. – Din fr. phoniatre. Vezi definitia »

HISTEREZIMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea calităților aliajelor magnetice din punctul de vedere al histerezisului. (< fr. hystérésimètre) Vezi definitia »

ARDOMÉTRU s.n. (Fiz.) Pirometru cu radiație folosit pentru temperaturi înalte. [Cf. germ. Ardometer]. Vezi definitia »

HIGROMÉTRU s. n. aparat folosit în higrometrie. (< fr. hygromètre) Vezi definitia »