BĂRBÁT², -Ă, bărbați, -te, adj. Curajos, voinic. – Lat. barbatus. Vezi definitia »

BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, subst. 1. S. n. Examen general pentru absolvenții liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior. ◊ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat. Vezi definitia »

a mânca rahat expr. 1. a minți. 2. a bârfi, a cleveti. Vezi definitia »

RĂZGÂIÁT, -Ă, răzgâiați, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; răsfățat. ♦ Fig. (Rar) Desfătat, satisfăcut. [Pr.: -gâ-iat. – Var.: Râzgâiát, -ă adj.] – V. răzgâia. Vezi definitia »

COLEGÁT s.n. Colligatum. [< it. collegato]. Vezi definitia »