FENOMENOLOGÍE s. f. 1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. 2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a conștiinței, care se ridică de la certitudinea senzorială la „știința absolută”. 3. curent filozofic idealist, întemeiat de E. Husserl, care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. (< fr. phénoménologie) Vezi definitia »

DISLALÍE s. f. (Med.) Greutate în pronunțarea cuvintelor. – Din fr. dyslalie. Vezi definitia »

PRECAÚȚIE s.f. Prevedere, băgare de seamă, circumspecție, prudență. [Var. precauțiune s.f. / < lat. precautio, cf. fr. précaution]. Vezi definitia »

TREPANÁȚIE s. f. operație în deschiderea cutiei craniene, în scopuri terapeutice, cu ajutorul trepanului (1). (< fr. trépanation) Vezi definitia »

NECROTOMÍE, necrotomii, s. f. Disecție făcută pe cadavre. – Din fr. nécrotomie. Vezi definitia »