Definita cuvantului brîncovenesc
BRÎNCOVENÉSC, -EÁSCĂ (‹ Brîncoveanu) adj. Care aparține epocii lui Brîncoveanu. ♦ Artă b. = denumire dată creației artistice din Țara Românească, de la sfîrșitul sec. 17 și din primele decenii ale sec. 18. Dezvoltată cu precădere în timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu, se caractecterizează în arhitectură prin folosirea foișoarelor și a logiilor, printr-o bogată decorație sculptată și pictată. Repertoriul ornamental este variat, realizînd o originală sinteză între elementele de inspirație orientală și occidentală, integrate viziunii autohtone (mănăstirea Hurezi, palatele de la Mogoșoaia, Potlogi). Ansamblurile de frescă prezintă tendințe realiste în tratarea portretelor (Pîrvu Mutu). Artele decorative cunosc o mare înflorire, caracterizîndu-se prin bogăția ornamentației, care folosește mai ales elementele florale (vrejuri, flori de acant) și zoomorfe.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brîncovenesc
BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat. – Din băiat + suf. -esc. Vezi definitia »
nevestésc, nevesteáscă, adj., s.f. art. (pop.) 1. (adj.) privitor la nevastă, de nevastă, specific nevestelor. 2. (s.f. art.) melodie care se cântă când pleacă mireasa de la părinți în casa mirelui. Vezi definitia »
DISC2, discuri, s. n. Taler (circular) de metal (prețios) pe care se strâng în biserică, de la credincioși, bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agnețul (la oficierea căsătoriilor). – Din sl. disk(os)ŭ. Vezi definitia »
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. Vezi definitia »
risc (ríscuri), s. n. – Pericol posibil. Fr. risque. Este dubletul lui rizic, s. n. (primejdie), din ngr. ῥιζιϰό „soartă”, și acesta din it. risico, var. a lui rischio. – Der. risca, vb. (a merge la risc). – Cf. rișcă. Vezi definitia »