VÍLĂ, vile, s. f. 1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. 3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa. Vezi definitia »

LUNÚRĂ s. f. defect în structura lemnului, începutul de putrezire a acestuia. (< fr. lunure) Vezi definitia »

FERÁTĂ adj.f. Cale ferată = drum special amenajat cu șine de oțel, pe care circulă trenurile; drum de fier. [După fr. (voie) ferée]. Vezi definitia »

HELIÓZĂ, helioze, s. f. (Livr.) Insolație. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliose. Vezi definitia »

LUMINOÁSĂ, luminoase, s.f. – V. luminos (II) [DEX'98] Vezi definitia »