TRIANGULÁȚIE, triangulații, s. f. Ansamblu de operații geodezice care au ca scop stabilirea foarte precisă a coordonatelor unui număr de puncte de pe teren, prin intermediul unor triunghiuri ale căror vârfuri sunt aceste puncte. ♦ Rețea de triunghiuri stabilită pe teren, care constituie baza oricărei măsurători topografice. [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangulation. Vezi definitia »

PROTOCRONÍE s. f. Protocronism. – Din protocronism (după sincronie). Vezi definitia »

BIOMETEOROLOGÍE s. f. studiul influenței exercitate de variațiile elementelor meteorologice asupra organismelor vii. (< fr. biométéorologie, engl. biometeorology) Vezi definitia »

POPULÁȚIE, populații, s. f. 1. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc., poporație, poporime. ♦ Totalitatea indivizilor animali sau vegetali (din aceeași specie) răspândiți pe un anumit teritoriu. 2. (În sintagma) Populație de stele = ansamblu de stele grupate după vechime, poziție, compoziție chimică etc. [Var.: (înv.) populațiúne s. f.] – Din fr. population. Vezi definitia »

CITRATURÍE s. f. prezența citraților în urină. (< fr. citraturie) Vezi definitia »