PLIMBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, plimbăreți, -e, adj. Căruia îi place să se plimbe (mult), să umble (fără rost), să hoinărească. – Plimba + suf. -ăreț. Vezi definitia »

pârț Vezi definitia »

DUCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, ducăreți, -e, adj. (Fam.) Umblăreț. – Duce + suf. -ăreț. Vezi definitia »

TÂRNÁȚ, târnațe, s. n. (Reg.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). – Din magh. tornác. Vezi definitia »

șnaiț, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) cărare prin pădure pe care se trag buștenii. 2. (s.n.) vârf, culme. 3. (s.f.) fâșie de pământ între două dealuri. Vezi definitia »