BONJURÍST s.m. Nume dat tinerilor întorși de la studii din Franța în a doua jumătate a sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”. [< bonjur + -ist]. Vezi definitia »

BONJURÍST, bonjuriști, s. m. Epitet dat, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, tinerilor întorși din străinătate, care o dată cu ideile progresiste introduceau și obiceiul cosmopolit de a saluta cu „bonjur” în loc de „bună ziua”. – Din bonjur¹ + suf. -ist. Vezi definitia »

SONETÍST, -Ă s.m. și f. Poet, autor de sonete. [Cf. fr. sonnettiste]. Vezi definitia »

HIPOCÁUST s. n. (ant.) instalație de încălzire centrală cu aer cald. ◊ focar subteran al unei astfel de instalații. (< fr. hypocauste) Vezi definitia »

ANTIMILITARÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) împotriva militarismului. (< fr. antimilitariste) Vezi definitia »