CONTEMPERÁȚIE s.f. Impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. [Cf. lat. contemperatio, fr. contempération]. Vezi definitia »

ANAPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă sau anormală a unei celule sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. anaplasie, cf. gr. ana – fără, plassein – a forma]. Vezi definitia »

POLIFAGÍE s.f. 1. Consumare exagerată de alimente. 2. Mod de nutriție a organismelor polifage. ♦ Proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoare-gazdă din specii și familii diferite. [Gen. -iei. / < fr. polyphagie, cf. gr. polys – numeros, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

CLINOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul involuției organismelor animale. [Gen. -iei. / < fr. clinologie, cf. gr. klinein – a turti, logos – știință]. Vezi definitia »

ATELOCHEILÍE s. f. dezvoltarea incompletă a mâinilor. (< engl. atelocheilia) Vezi definitia »